simfonii in alb,rosu si albastru

Simfonii în alb, roşu şi albastru

Andreea Aron | Jurnalul Naţional

Imagine 1

Nu departe de turnul cu ceas şi figurine medievale al cetăţii sighişorene, în calea trecătorilor veniţi să se desfete cu frumuseţea de costume, caractere, muzică şi dansuri a Festivalului ProEtnica, standul etniei slovace atrăgea privirile.

de SIMONA LAZAR
ALINA RAMONA ANGHEL
27/august/2009

jurnalul.ro

Asta, înainte de toate, pentru că prosoapele, şervetele, feţele de masă, mileurile şi păretarele cu inscripţii brodate, fluturând în vânt, dădeau standului un aer de chioşc exotic, în interiorul căruia te putea aştepta o surpriză plăcută. Apropiindu-ne, i-am cunoscut pe Anna Karolina Dovaly şi pe Ioan Keles, ambii originari din Nădlac, de la care am aflat apoi o mulţime de informaţii legate de tradiţiile şi obiceiurile comunităţii, ca şi de minunatele reţete pe care toate tinerele slovăciţe le învaţă la timpul cuvenit de la mame şi de la bunici.
COSTUMUL TRADIŢIONAL
Comunitatea slovacă locuieşte în vestul Transilvaniei, în judeţele Arad, Bihor, Sălaj. La Nădlac, 60% dintre locuitori sunt slovaci. Şi dacă cei din zona Bihorului au avut ca ocupaţie în trecut exploatarea lemnului, slovacii din Nădlac au ajuns aici pe vremea Mariei Tereza, ca agricultori.

Anna Karolina Dovaly ne povesteşte despre una dintre tradiţiile locului: "După ce a fost construită Biserica Luterană, rostul clopotarilor era de a marca trecerea timpului trăgând clopotele într-un anume fel pentru ora fixă, sferturi şi jumătăţi de oră, dar tot lor le revenea sarcina să păzească cetatea de incendii sau de alte întâmplări nefericite. La turnul bisericii e pază şi astăzi 24 de ore din 24. Slovacii îşi menţin tradiţia de a trage clopotele la ora 12:00, iar seara clopotele sună înainte de rugăciune".

Pentru păstrarea tradiţiilor, un rol puternic îl au şcoala şi comunitatea. Astfel se păstrează limba, jocul, dansul, costumul, gastronomia. Cu toate că, spune Anna Karolina Dovaly, "de foarte mulţi ani, costumul se poartă din ce în ce mai rar. Putem însă observa pe costum condiţia socială a celui care îl purta odinioară. Au fost elemente separate, care diferenţiau grupa mai bogată de cea săracă. Materialele erau diferite. Costumul de sărbătoare al bogatului era din mătase, din brocart, iar, pentru oamenii de rând, costumul era cât mai comod, pe bază de bumbac, o fustă indigo şi o bluză albastră sau albă. Costumul bărbătesc avea pantaloni foarte largi, albi şi cămăşi ornate, cusute în culorile tradiţionale, roşu şi albastru".

POVESTE PE O FAŢĂ DE MASĂ
Despre cusături ne spune câte ceva şi Ioan Keles, care este de altfel recunoscut în comunitate ca fiind unul dintre ultimii păstrători ai tradiţiilor brodăreselor slovace din Nădlac. "Mesele de sărbătoare erau împodobite cu modele florale. Coşuleţe de flori, de Paşte - miei, la Crăciun - desene specifice. Garniturile de mileuri, perdele, feţe de masă şi păretare care decorează camera, pe măsură ce le schimbi te fac să îţi dai seama de anotimp, de apropierea de tinereţe sau de mersul spre bătrâneţe. Pe păretare întâlnim mesaje scrise în limba slovacă."

Ne arată apoi câteva broderii frumoase. "Acestea sunt modele de o sută de ani. «Modelul» este o hârtie împunsă cu acul. Prefer să fac modele din acestea, pentru că au ajuns în mâinile mele din generaţie în generaţie. Le-am colecţionat şi probabil aş avea nevoie de încă trei vieţi să le cos pe toate. Din păcate, sunt ultimul din Nădlac care mai face broderie la maşină." Ne vorbeşte apoi despre inscripţiile de pe şervete şi păretare, pe care tânăra slovăciţă le broda înainte vreme ca pe un mesaj pentru soţul sau pentru logodnicul ei. Inscripţii precum: "Masa este pregătită, iubitul meu nu vine" sau "Bună dimineaţa!" exprimau starea de spirit a celei care le brodase.

PASTE slovăceşti
În casele de slovaci, obiceiul este de a pregăti supă, iar nu ciorbe sau borşuri, ca la români. În supe se adaugă paste făinoase, pregătite în casă. Se fac dintr-un ou, cu făină şi sare. Pastele au diferite forme. Se întinde aluatul şi se taie din el pătrăţele. Sau se taie cu spata de ţesut, apoi fiecare bucăţică se rulează pe un ac de ţesut şi se fac nişte melcişori. Dintr-un ou, trebuie să iasă 2.000 de astfel de melcişori. O gospodină lucrează cam un ceas şi jumătate. Se pun la uscat şi se păstrează apoi în săculeţe de pânză.

Anna Karolina
"«Fericirea şi puterea de muncă trec prin stomac». Acesta este un vechi proverb slovac, de care oamenii ţin seama şi astăzi", ne spune Anna Karolina Dovaly. "Înainte, oamenii lucrau din greu la câmp şi aveau nevoie de o mâncare consistentă. Specificul culinar al acelor vremuri se menţine şi la ora actuală, iar unele produse au devenit un veritabil brand pentru etnia şi localitatea noastră. Se zice că salamul de Nădlac, găluştele slovăceşti şi ţuica deschid toate uşile, mai ales dacă le deschide o femeie cu numele Anna, nume specific slovac. În familia noastră, eu sunt cea de a şaptea Anna, iar pe linia tatălui, cea de a treia Karolina. Nu am avut imaginaţie, iar pe fiica mea am botezat-o tot Anna Karolina".


Tradiţii slovace
Un costum frumos cusut, cu arnici, o faţă de masă albă, cu broderie adecvată evenimentului şi anotimpului... Sărbătorile, în comunitatea slovacă, au nevoie şi de aceste "ingrediente", dar şi de minunatele preparate tradiţionale, între care se remarcă salamul de Nădlac sau salamul slovăcesc, condimentat cu boia dulce, apetisant prin aromă şi culoare. Astăzi, acesta este unul dintre cele câteva branduri gastronomice locale, recunoscute pe plan naţional.


Supă de nuntă
Pe vremuri, masa de nuntă se ţinea separat, pentru mireasă şi pentru mire. Meniul era cam acelaşi, dar ceea ce diferea era supa. La masa miresei se făcea supă cu pătrăţele, în vreme ce la masa băieţilor se pregătea cu pastele în formă de melcişori. Tot supă mâncau strămoşii slovacilor de astăzi şi la micul dejun. Se călea ceapa şi aceste paste se prăjeau o dată cu ea. Apoi se punea boia, se stingea cu apă şi se lăsa să fiarbă, aromându-se la sfârşit cu pătrunjel. În zilele obişnuite, în afară de aceste două feluri de paste, se mai foloseau un fel de grăuncioare din făină de grâu, cărora li se zice târhană. E un fel de cuşcuş, care se obţine dintr-un aluat frământat din făină, ouă, sare. Coca se freacă pe o sită care are ochiuri mai mari. Se foloseşte la tocană cu carne sau fiartă în lapte ori în ghiveciuri etc.


Grilaj de nuntă
Dintre deserturile specifice comunităţii slovace de la Nădlac iese în evidenţă cel numit grilaj. Este, de fapt, zahăr caramelizat, cu nucă pisată, din care se modelează diferite forme. Nu există nuntă la care să nu se facă un vapor, un coş cu flori din zahăr ars sau chiar o caleaşcă cu patru cai. Acest grilaj se pregăteşte de cofetărese, care au învăţat la rândul lor de la alţi cofetari. "Nu ştiu de când a intrat în gastronomia slovacă acest preparat, care este evident că e preluat din bucătăria franceză", ne spune Anna Karolina Dovaly. "Însă se pregăteşte de atâta vreme în comunitate, încât a devenit deja specific pentru Nădlac."


Găluşte slovăceşti
Este un preparat din aluat dospit, asemănător cu gogoşile, dar care nu se prăjeşte, ci se fierbe în apă sau la aburi. Iată cum se pregăteşte: Se ia un litru de apă, o lingură de sare, 50 g drojdie, un ou şi un kilogram de făină. "Toate aceste ingrediente se amestecă şi se frământă uşor, după care se lasă la dospit 15 minute. După ce aluatul a dospit, se face o pătură de 2 cm, se taie cu o formă specială cerculeţe. Formele tăiate se lasă la dospit 10 minute. Se aşază în tigaie, se ung cu unsoare fiecare cu pensula, după care se toarnă un pahar de apă peste ele. Apoi se pun la foc şi se lasă 15 minute. Tigaia trebuie închisă cu un capac ermetic, care nu se deschide până nu se aude cum se prăjesc. La sfârşit se scot din tigaie şi se presară, după preferinţe: mac, nucă, brânză dulce sau cacao." Reţeta a fost preluată din volumul "Cea mai bună reţetă de la bunica", un proiect al Complexului Muzeal Arad, cu concursul elevilor Grupului Şcolar "Jozef Gregor Tajovsky", din Nădlac.

CONTINUAREA articolului "obiceiuri din tinutul cu soarele aprins in inima"

Foiţă (foitaj macedonean nedospit)
Ingrediente: 300 g făină pentru aluat, 100 g făină pentru tapetat foile, 150 g untură, un ou, 200 g zahăr tos, două pliculeţe zahăr vanilinat, un vârf de cuţit cu sare, apă cât cuprinde (250-300 ml).
Preparare: Se frământă făina cu oul, sare şi apa până se obţine un aluat consistent şi se întinde pe o planşetă o foaie potrivit de subţire. Separat se freacă untura cu făina pentru foi până se obţine o pastă omogenă. Se întinde peste foaia din aluat, se împătureşte, se face o foaie rotundă, cât o pâine, se presară zahăr tos din abundenţă şi zahărul vanilinat. Se introduce în cuptorul încins şi se ţine până ce plăcinta capătă o culoare cafenie şi devine crocantă. Se rupe cât timp este fierbinte şi se serveşte imediat.


Piroşti
Ingrediente: 250 ml iaurt sau lapte bătut, 12 linguri cu făină albă, 7 g drojdie uscată sau 10 g drojdie naturală, două ouă, o jumătate de linguriţă cu sare, 50 g zahăr tos, 300 g brânză telemea sau brânză bună pentru ras, 100 g zahăr pudră, ulei de floarea-soarelui pentru prăjit.
Preparare: Se bat bine ouăle cu un tel până se albesc, se adaugă sarea, zahărul tos, iaurtul sau laptele bătut. Se adaugă făina cernută şi se amestecă bine până se încorporează toate ingredientele şi rezultă un aluat omogen, asemănător celui de gogoşi turnate. Dacă aluatul este prea moale, se mai adaugă treptat puţină făină până ajunge la consistenţa potrivită. Cu o lingură se ia aluat şi se toarnă în uleiul încins. Se coc pe ambele părţi până devin aurii, se scot cu o spumieră şi se pun pe un platou tapetat cu şerveţele absorbante. Se servesc cu brânză rasă sau presărate cu zahăr pudră.


Plăcintă cu praz
Ingrediente: două ouă, o jumătate de cană cu ulei de floarea-soarelui, o cană şi jumătate de lapte bătut, un fir de praz curăţat şi tăiat rondele subţiri, o cană cu mălai, două căni cu făină albă, un pliculeţ praf de copt, o linguriţă cu sare, ulei pentru tavă, făină pentru tavă, brânză telemea.
Preparare: Ouăle se bat bine cu un tel, după care se adaugă uleiul şi laptele bătut. Se adaugă sarea, prazul şi praful de copt, apoi făina şi mălaiul, se amestecă totul bine cu telul până se încorporează toate ingredientele şi rezultă o compoziţie omogenă. Se unge o tavă cu ulei şi se presară făină, se toarnă compoziţia, se nivelează şi se introduce în cuptorul încins. Se coace la foc potrivit până devine aurie deasupra, se scoate şi, după ce s-a răcit puţin, se taie bucăţi. Se serveşte simplă sau presărată cu brânză rasă.


de ALINA RAMONA ANGHEL
sursa jurnalul.ro

Obiceiuri din ţinutul cu soarele aprins în inimă

Obiceiuri din ţinutul cu soarele aprins în inimă

Imagine 1

Dacă nu ai rădăcini ,te smulge vintul.,spune un proverb balcanic.
Si nici macedonenii nu se dezic de aceasta vorba veche,clamindu-si de cite ori au prilejul lunga istorie.

de ALINA RAMONA ANGHEL
27/08/2009

jurnalul.ro
jurnalul national



În cele mai vechi timpuri, macedonenii au populat partea de sud a Macedoniei de astăzi, primul stat macedonean apărând în secolul al VII-lea î.Hr., în timpul dinastiei Argeade.

Pe vremea lui Alexandru I, macedonenii au început să se extindă spre numeroase oraşe, printre care Aeordania, Bottieae, Pieria, Mygdonia şi Almopia. După o scurtă dominaţie a Imperiului Persan, statul macedonean şi-a recăpătat independenţa, avându-l ca rege pe Alexandru I. Din cauza stilurilor de guvernare greceşti adoptate apoi de Alexandru cel Mare, care avea să ajungă conducătorul unui vast imperiu, şi aici au fost implementate cultura şi ştiinţa grecească.

Un mileniu şi ceva mai târziu, majoritatea etnografilor care călătoreau în Imperiul Otoman clasifica populaţiile vorbitoare de limbă slavă ca fiind... bulgari. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, un grup de intelectuali a dorit să arate că, deşi vorbesc o limbă slavă, macedonenii sunt o etnie ce nu are legătură cu sârbii sau bulgarii.

OBICEIURI MACEDONENE
Cultura poporului macedonean are tendinţe atât tradiţionaliste, cât şi moderniste, acest lucru putându-se observa în afecţiunea pe care o poartă ţării în care s-au născut. Patrimoniul cultural este puternic accentuat în tradiţiile macedonene, în elementele costumelor tradiţionale, decoraţiile şi ornamentele aflate în locuinţe, dar şi în mănăstiri sau biserici, iconostase, sculptură în lemn şi altele.

Tradiţiile macedonenilor sunt puternic ancorate în viaţa de zi cu zi, constituind în acelaşi timp un mod de a le arăta respect strămoşilor, dar şi un ajutor oferit tinerilor pentru a-şi păstra resursele spirituale, tradiţiile religioase sau laice, folclorul muzical, obiceiurile, dar şi arta culinară.

Deşi majoritatea reţetelor sunt pur macedonene, o parte din ele sunt rezultatul influenţelor turceşti şi greceşti. Prepararea mâncărurilor nu implică cunoaşterea unei anumite tehnici şi nici utilizarea vreunui obiect deosebit, totul realizându-se la fel ca şi în restul Europei, însă savoarea bucatelor are ceva special, care te face să le identifici ca fiind macedonene.

Delicatese tătăreşti din satele Dobrogei

Delicatese tătăreşti din satele Dobrogei



Se numeşte... Eden. Ayvaz Eden. Iar numele ei - deşi tare i-ar plăcea, nu înseamnă "Raiul pe pământ", ci "Cea liniştită". Este un nume frumos, dat adeseori, în comunitatea tătărească, atât fetelor, cât şi băieţilor. "Părinţii mei erau oameni cu un temperament vulcanic, iar o mătuşă, când m-am născut eu, le-a spus să îmi dea acest nume, poate că eu voi fi mai puţin năvalnică"...


SURSA jurnalul.ro
jurnalul de bucatarie


Aşa a început dialogul meu cu Ayvaz Eden, pe una dintre străzile Sighişoarei Medievale, între o repetiţie şi o ieşire la scenă a Corului Boztorgay al Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România. După un dialog intens cu doamna Memet Cîimet, conducătoarea reputatului cor, despre frumosul costum popular tătăresc, dna Eden a fost "delegată" să-mi povestească despre tradiţiile şi despre gastronomia acestei comunităţi puternice din Dobrogea.

CÂND COPILUL PRIMEŞTE UN NUME
"Avem obiceiuri de nuntă, mâncăruri specifice etniei noastre. Am îmbrăţişat însă şi bucătăria românească", a început a ne spune dna Ayvaz Eden. "Dar nu am uitat tradiţiile şi obiceiurile noastre, pe care le punem în valoare în contextul multiculturalităţii etnice din România. Suntem o minoritate care respectă ţara care o găzduieşte."

Vorbim despre cele mai frumoase clipe din existenţa unui om: naşterea, căsătoria... "Când se naşte un copil, este adus acasă şi este foarte important să i se pună numele. I se citeşte o rugăciune specifică şi i se spune de trei ori la ureche: «Numele tău este....». A treia oară, copilul este chemat cu numele religios." La acest eveniment participă rudele apropiate, iar pe masă se pun şapte feluri de mâncare. O ciorbă, fasole cu friptură, sărmăluţe sau ardei umpluţi, pilaf cu cuşcuş şi unt, compot, baclava, cafea. "Pentru români, atunci când îi avem invitaţi la aceste mese, punem şi tort, prăjituri", avea să sublinieze dna Eden. Dar pe noi ne interesează, înainte de toate, mâncărurile tradiţionale.

CEREMONIALUL NUNŢII TĂTĂREŞTI
În ciuda modernităţii care a intrat şi în sânul comunităţii de tătari, în familie încă există dorinţa părinţilor să cunoască partenerul de viaţă al copilului, se încearcă să se facă aceste căsătorii cu oameni apropiaţi din punct de vedere social, religios... Sigur, nu mai este ca altădată, când părinţii alegeau partenerul, tânărul, dar o serie de ritualuri se păstrează neştirbite.

"Când vine delegaţia băiatului să ceară fata în căsătorie aduce flori, bomboane, un obiect în dar. Mirele nu participă la logodnă! Acum se fixează data nunţii. Nunta are şi ea mai multe etape, sunt obiceiuri pe care trebuie să le respecte familia tatălui şi a băiatului. Se aşază în mijlocul camerei un prosop pe care se aranjează diferite obiecte. Se numeşte tocâş. Pe acest prosop se pun 9 obiecte: cravată, batistă, batic etc. Fiecare obiect are simbolul lui. Baticurile au motive florale, şervetele sunt lucrate cu fir de aur şi argint şi din acest tocâş nu trebuie să lipsească. Tot aici se aşază un fel de buzunărel cusut în mai multe culori, în care tinerii îşi puneau banii şi ce aveau mai de preţ.

În paranteză fie spus, astăzi sunt persoane care colecţionează aceste «buzunăraşe». Când vine «delegaţia» din partea băiatului (10-12 persoane, din care face parte şi naşul) la fată se dă o masă mare. Se face o rugăciune şi fata trebuie să îşi dea acordul. E întrebată de trei ori şi a treia oară trebuie să accepte. La această ceremonie de logodnă sunt invitaţi şi din partea băiatului, şi din partea fetei. Se citeşte o rugăciune şi apoi se mănâncă şapte feluri. La final se face schimb de cadouri."

Există bucătărese care gătesc la nunţi. Ele sunt ajutate de alte doamne când prepară sarmalele sau baclavalele. Sarmalele tătăreşti nu le deosebeşte decât carnea, care e de berbecuţ sau viţel. Nu sunt mari, sunt micuţe cât degetul mic: 4 cm lungime, 1,5 cm grosime.

Reţeta de baclava o s-o găsiţi dacă răsfoiţi paginile Jurnalului de Bucătărie. Însă aici, mai jos, vă vom spune câte ceva despre "plăcinta crudă", vestitul şuberek (şi borek). Îi spune "crudă" ("şi") pentru că se face din carne şi ceapă crude. Se pregăteşte rapid şi e foarte gustos. Se condimentează cu piper, cimbru şi mentă. "De câte ori vrem să ne ispitim prietenii, îi invităm la un şuberek. Trebuie prăjit în ulei, în nişte vase speciale din aluminiu. La 250 ml apă pui o lingură de sare, făină cât cuprinde şi două linguri de ulei. Faci coca, o tai în mai multe bucăţele şi în ea pui carnea crudă cu ceapă. O împătureşti şi o prăjeşti. În octombrie facem şi un festival al şuberekului."

Delicatese tătăreşti din satele Dobrogei

de Tudor Cires
Simona Lazar
27/08/2009

Pilaf şi compot
"Pilaful, la noi, se face cu cuşcuş, care e o pastă cu ou, făină şi puţin griş. Există un dispozitiv special, ca o sită, în care se pun oul, făina, grişul, apoi se frământă prin mişcări circulare. După ce am învârtit, se usucă pe nişte coli, apoi se pun în pungi de carton şi se folosesc atunci când au nevoie. Cuşcuşul se poate amesteca bine cu orez sau pilaful se poate pregăti numai din orez, simplu. Important e să pui untul. La o cană de cuşcuş sau orez se pun două căni de zeamă. După 10-15 minute de fiert, îl acoperi cu două măsuri de apă. Când este la jumătatea fierberii, pui jumătate de pachet de unt. Noi, tătarii, promovăm alternanţa de gusturi a mâncărurilor, între dulce şi sărat. De aceea, avem şi orez cu lapte, şi griş cu lapte, care nu trebuie să lipsească de la o nuntă. Iar pe acestea le servim cu o cană mare de compot alături. Cum se servesc mâncărurile? Se pun toate felurile pe platouri, în mijlocul mesei, şi fiecare ia cât îi place. Lumea pleacă sătulă de la masă."

Fasole albă cu friptură
"La nunta tradiţională: fasolea albă, cu bob mare, este foarte apreciată. Se fierbe în zeamă de carne. La nunţile acestea sacrificăm câte un viţel şi câţiva berbecuţi. Se prăjeşte ceapa, se face un sos, se adaugă sosul peste fasole, apoi se bagă la cuptor, să scadă. Se serveşte cu friptură, care trebuie să aibă şi puţin os. Este vorba de friptură de berbecuţ, care se pregăteşte înainte, la tavă."

Ciorbă albă
"Un fel de mâncare tătăresc este ciorba. Înainte se făcea cu carne tocată de vită: 300 g carne tocată se călesc cu o ceapă, se pun la fiert, iar când dau în clocot se adaugă legume tăiate. Se scot legumele, se completează cu zeama de carne, se pune orez sau fidea şi, când se răcoreşte, se drege cu smântână, iaurt şi ou sau cu smântână. Se aromează cu piper şi pătrunjel. I se spune «ciorbă albă». Nu există masă fără această ciorbă!"

Ceai nohăiesc
"Se face o esenţă tare de ceai, de care vrei. Iei un litru de lapte şi îl pui să fiarbă. În timp ce clocoteşte, torni deasupra esenţa de ceai. Pui sare, piper şi o lingură de unt de casă. Se serveşte cu bucăţi de pâine prăjită, de casă. Este foarte săţios. Se bea în fiecare dimineaţă, înainte de a pleca la muncă. Reţeta asta am aflat-o odată când am fost în Turcia, într-un sat unde este o comunitate puternică de tătari. Am gustat şi eu din ceaiul nohăiesc - nu este aşa cum îl ştim noi, combinaţia asta de sărat, piperat, cu laptele gras şi untul -, nu ştiu cum să zic, e săţios, dar parcă nu poţi să îl bei în fiecare zi. Dar ei, acolo, sunt obişnuiţi să-l bea şi poate şi nohaii, demult, se îndestulau cu el."

Borek
"Bucătăria tătărească are foarte multe tocături, prăjeli, este săţioasă. Am fost un popor migrator, trebuia să facem mâncăruri care să ne ţină sătui. Tocau carnea cu două cuţite sau cu toporişca şi o foloseau pentru a pregăti borek. Se face un aluat din care se taie pătrate cu latura de 2 cm, în mijloc aşezi carne, ceapă, sare, piper şi le fierbi ca pe spaghete. După ce le-ai fiert, se scot din apă şi se pune deasupra ulei încins, se servesc cu iaurt şi usturoi."

Rulada cu Crema de Cacao

Ingrediente:

Foi: 10 oua 10 lg zahar 10 lg faina esenta vanilie

Crema:2 oua 200gr zahar 250gr unt 2 lg apa 50 gr cacao esenta rom

Glazura: 150 gr ciocolata 75 ml frisca lichida 25 gr unt

Decor: frisca 200ml ciocolata alba

Preparare:

Din ingredientele de mai sus se face un aluat de blat simplu pe care il intindem in doua foi de rulada si il coacem la foc potrivit. Foile racite se umplu cu crema de cacao preparata ca aici (http://www.reteteculinare.ro/forum/post-61091.html#61091/ cu diferenta ca am folosit unt in loc de margarina) le rulam si le tinem la frigider 2 ore. Ruladele astfel obtinute le glasam cu glazura preparata tot ca la Tortul Gaby. Eu pe una am decorat-o cu frisca si visine din dulceata iar pe cealalta cu gratar de ciocolata alba.

sursa reteteculinare.ro

Jemista

Îţi trebuie:- 3 cepe- 2 vinete- 1/2 cană orez- 3-4 roşii- 2-3 ardei- 1 dovlecel- frunze de pătrunjel- sare- piper

Pregăteşti aşa: Într-o cratiţă căleşti ceapa şi vinetele curăţate, spălate şi tăiate mărunt. După ce le-ai călit, dai cratiţa deoparte. Adaugi orezul nefiert, sare, piper şi pătrunjel tocat. Cu această compoziţie umpli roşiile, ardei şi dovleceii. Decupezi un căpăcel roşiilor, le scobeşti, sărezi şi pui puţin zahăr.

Scoţi cotoarele ardeilor şi dovlecelului îi scoţi miezul. Pui capacul înapoi după ce ai umplut fiecare legumă. Într-o cratiţă de teflon sau alt vas aranjezi roşiile, ardeii şi dovlecelul, pui 1/2 l apă şi îi dai la cuptor. După jumătate de oră sunt gata. Ornezi cu frunze de pătrunjel.

Baclava

Baclava se poate prepara si acasa, rapid si usor. Pentru a prepara o baclava reusita nu ai nevoie de mult talent culinar. Unii spun despre baclava ca este o prajitura excesiv de dulce, altii spun ca o portie de baclava contine mult prea multa nuca. Cu toate astea, putini sunt cei care ar refuza o portie de baclava bine facuta. Baclava este o prajitura de provenienta turceasca, care contine miere si nuca din belsug.
Ingrediente foi de placinta in jur de 300 - 350 g 300 g de miez de nuca 200 g de margarina 200 ml esenta de rom 200 ml apa plata 150 g miere 250 g zahar 2 lingurite de praf de scortisoara 10 lingurite de praf de cocos
Mod de preparare Se macina nucile in masina de tocat; Se impart foile in trei parti. Pentru o baclava bine legata, este preferabil ca cea de-a doua parte de foi sa fie mai mica, ea fiind cea care intra la mijloc; Se amesteca nucile cu scortisoara; Amestecul de nuci si scortisoara se imparte in doua farfurii diferite; Se ia prima treime de foi si se aseaza in tava ungand fiecare foaie dupa ce a fost pusa in tava si punand peste ea urmatoarea foaie; Se pune o jumatate din amestecul de nuci si scortisoara peste foi; Se ia acum a doua treime de foi si se aseaza peste nuci, repetand procedeul anterior. Se pune foaie de foaie, adaugand peste margarina; Peste a doua transa de foi se adauga a doua jumatate de nuci si apoi se pune cea de-a treia treime de foi unse in acelasi mod ca si celelalte; Se pune tava cu foi timp de 40 minute la frigider; Cat timp tava sta la frigider, se incalzeste bine cuptorul; Se scoate tava de la frigider dupa terminarea celor 40 minute si se imparte prajitura prin taieturi orizontale si verticale in portii patrate egale; Dupa portionare, se pune tava la cuptor si se tine pentru 30 minute; Se verifica daca s-a rumenit si se scoate dupa ce s-a rumenit; In acest timp, se fierb la foc mic apa si zaharul; Dupa ce au dat in clocot apa si zaharul se micsoreaza focul, se adauga mierea si se lasa sa dea din nou in clocot; Se stinge apoi focul si se adauga esenta de rom; Atunci cand baclava este gata se scoate de la cuptor si se toarna siropul preparat din miere, zahar si apa peste ea, in mod uniform; Se pastreaza putin sirop pentru atunci cand se serveste; Se lasa sa se raceasca si cand a ajuns la temperatura camerei se pune la frigider; Se serveste rece, punand peste fiecare bucata de baclava putin sirop; Este preferabil ca peste fiecare portie de baclava sa se toarne putin praf de cocos.

ele.ro