Obiceiuri la masa de Crăciun

La noi... În Ardeal, sărbătorile de Crăciun încep de la Sf. Nicolae (6 decembrie), când fetele se adună în grup, încă din seara de 5 decembrie şi frământă plăcintele care vor fi unse cu ou, pentru a doua zi. Doar la 9 fix seara, nici un minut mai devreme sau mai târziu, năvălesc flăcăii şi se încinge petrecerea, cu glume şi lapte parfumat. O credinţă ciudată a colectivităţii de germani este cea practicată de Sfânta Lucia (12 decembrie), când capul familiei umblă cu o tavă pe care este aşezată, pe jar, o crenguţă cu care afumă şi cele mai ascunse cotloane ale casei, şurii, beciului, podului. Tot în Transilvania se obişnuieşte ca în noaptea de Crăciun, la un semn al diacului, mirenii să arunce cu boabe de porumb strigând: "Rod în cucuruzi!". Se pare că acest obicei este o transformare interesantă a unui obicei din Polonia, unde mirenii aruncau în preot cu boabe de ovăz - în amintirea lapidării Sf. Ştefan. În Moldova se zice că spre Crăciun "se pun din toate mâncărurile într-o strachină, pe prispă, sub fereastră, dar să nu guşti din mâncare, căci noaptea vine ursitorul, degustă şi atunci îl vezi prin fereastră". Iar în ziua de Anul Nou se zice că "e bine ca fetele să deschidă poarta dis-de-dimineaţă, că se mărită". Păgânii credeau că grânele au un spirit pe care, de obicei, îl identificau cu un animal, astfel se explică o serie de credinţe şi superstiţii. De pildă, în Bucovina şi în Moldova, din turtele făcute de Crăciun se păstrează până primăvara când sunt puse între coarnele vitelor când pornesc la arat. Se spune că aceşti colaci, care se fac de Crăciun, trebuie să fie rotunzi precum Soarele şi Luna. În Botoşani nu se dă nimic din casă în ziua de Ajun, nici gunoiul nu se dă afară; nu se împrumută nimic". De ajunul Crăciunului şi al Bobotezei, se ia din toate mâncărurile de deasupra: grâu, găluşte etc. Se iau apoi şi două plăcinte: una se dă întâi argatului de la vite, care trebuie să fie mâncăcios, ca apoi să mănânce bine vitele peste an şi cealaltă se rupe în bucăţele pentru a fi dumicată în mâncarea vitelor. Când le dai să mănânce zici: "Cinaţi sănătos că şi noi cinăm". Mai aflăm că în jurul Cernăuţiului, "sub faţa de masă se pune fân şi de toate seminţele ca să rodească, apoi le dau la vite şi mai ales la vaci, ca să nu le poată nimeni strica". În Mihalcea, în seara de Ajun, " se pune sub faţa de masă coasa, ca să fie toţi sănătoşi, iar sub picioare, toporul; alţii şed pe topor, ca să fie sănătoşi şi tari peste an ca fierul. Sub masă pun cofa cu apă, să le meargă bine la vite". Pe la sate mai dăinuie credinţa că în noaptea de Crăciun animalele ar vorbi. Sătenii se tem ca nu cumva să le audă că acesta ar fi semn rău.Masa de Crăciun în alte ţăriMasa de Crăciun în Cuba Masa tradiţională înseamnă pentru cubanezi friptură de porc, fasole neagră servită cu orez şi plante tradiţionale (Yuca) sub formă de piure. Familiile numerose se reunesc şi, într-o groapă săpată în pământ şi plină de cărbuni acoperiţi cu frunze de bananier, frig un porc întreg. Familiile (care în Cuba includ rudele de toate gradele) petrec toată noaptea pe muzica tradiţională.Masa de Crăciun în Spania În perioada Crăciunului, pe mesele spaniolilor predomină produsele "de pământ", cum ar fi şofranul, uleiul de măsline sau oţetul de Jerez. Majoritatea preparatelor tradiţionale sunt pe bază de fructe uscate: migdale în supă, nuci şi migdale în prăjituri şi seminţe de pin în varză roşie. Fructele uscate sunt o moştenire lăsată de arabii care au locuit în multe regiuni ale Spaniei timp de opt secole. Aceştia au marcat bucătăria spaniolă, aducând mai multe produse, cum ar fi orezul, portocalele şi, în special, migdalele. Varza roşie nu poate să lipsească din meniul de Crăciun, pregătită foarte simplu: fiartă şi aromată cu usturoi. În unele case, varza este aromată cu seminţe de pin şi stafide şi stropită cu vin Riebera del Duero, pentru mai multă savoare şi culoare. Foarte mulţi spanioli gătesc peşte de Crăciun, lucru explicabil având în vedere că Spania este a doua ţară consumatoare de peşte din lume. Îl preferă prăjit, alături de cartofi şi ceapă şi decorat cu pătrunjel şi şofran. Peştele poate fi îmbrăcat cu un sos de sherry şi piper. În unele zone se adăugă şi usturoi tăiat foarte fin, uşor călit în ulei. Crăciunul nu poate fi conceput de spanioli fără pregătirea unei prăjituri tradiţionale, numită "touron", preparată din ciocolată, nucă de cocos, îngheţată de praline, pastă de migdale. La sfârşit, se glazurează cu ciocolată, în combinaţie cu ulei de măsline, în loc de unt, fructe uscate, nuci şi migdale întregi.În Finlanda Familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a anului. Seara, în jurul orei 17.00, familiile pleacă la biserică pentru slujbe speciale în care se aprind lumânări la mormintele celor dragi.Imaginea miilor de lumânări ce luminează noaptea este una pe care cu greu o poţi uita. În Ajunul Crăciunului, copiii aşteaptă sosirea lui Moş Crăciun care pune mereu aceeaşi întrebare: "Sunt cumva copii cuminţi aici?". Răspunsul entuziasmat este, bineînţeles, acelaşi "Da"! Moşul are o desagă plină de cadouri, iar în timp ce "slujitorii" lui îl ajută să le împartă, el povesteşte celor mici despre călătoria grea pe care o face din Laponia. Luna decembrie este în Finlanda o lună a bucuriei, când prietenii se adună şi servesc "glögi", o băutură fierbinte, cu vin îndulcit şi aromat. Masa de Crăciun este bogată în preparate pe bază pe peşte: somon uşor sărat, lavaret crud sau hering în variate sosuri. Peştele îngheţat are un gust asemănător cu cel al aspicului, iar icrele de somon, de peşte alb şi de cod sunt asemănătoare caviarului. Nu trebuie uitat merluciul, peşte care se macerează în apă minerală şi se serveşte cu sos bechamel şi cartofi. Se poate adăuga unt topit şi piper. Alte mâncăruri tradiţionale sunt şunca şi cârnaţii, specialitate de bază în bucătăria finlandeză. Se spune aici că un om se satură doar atunci când refuză un cârnat finlandez. Desertul de Crăciun este pe bază de prune, cum ar fi "joulutorttu", o plăcintă cu gem, pufoasă, coaptă la cuptor. Ziua de 24 Decembrie este o zi de relaxare în Finlanda: restaurantele sunt închise, transportul public este suspendat. Abia după Saint-Etienne (Sfântul Ştefan) se reia activitatea.Masa de Crăciun în Grecia Crăciunul şi Anul Nou în Grecia sunt sărbători bogate în superstiţii, dar şi în preparate tradiţionale. Bucătăreasa nu uită niciodată să însemne pâinea de Crăciun presând aluatul cu palma, înainte de a-l pune la copt, pentru a le arăta copiilor că Iisus a binecuvântat pâinea în această zi sfântă. La sate, se face o pâine specială, în formă de vaci sau oi, ce se împarte animalelor de către fata cea mai mare. Sărbătorile de iarnă din Grecia sunt sobre. Mesele sunt frugale. Micile brutării lucrează la maximum pentru a pregăti plăcinte ovale pe care prietenii şi vecinii şi le dăruiesc. Printre prăjituri tradiţionale sunt "Melomakaronas", însiropată cu miere şi "Kourabiedes", acoperită cu fulgi de zahăr. De Anul Nou tradiţia cere să se pună pe prăjitură o monedă de aur sau de argint. În Smyrna, se imprimă pe prăjituri simbolul vulturului din Bizanţ. La greci, nu există tradiţia împodobirii bradului, deoarece, în Grecia nu există brazi. Locul lor este luat de creanga de măslin. În Madytos, o crenguţă de măslin este fixată în mijlocul prăjiturii de Crăciun, care se aşează în centrul mesei. În jur se decorează cu nuci, portocale şi mere. Conform tradiţiei, una dintre persoane se ridică de la masă spunând: "Masa Femeii, masa Fecioarei Maria, Iisus s-a născut, toată lumea se bucură". Prăjitura şi crenguţa rămân în centrul mesei până la Epifanie, când poate fi tăiată.În SUA Nu există un meniu standard pentru perioada Crăciunului. Curcanul servit cu ocazia sărbătorii Thanksgiving, care are loc cu trei săptămâni înainte de Crăciun, este înlocuit cu carnea de bou. Aperitivele sunt reci, pregătite deseori din somon afumat, iar desertul variază de la regiune la regiune şi chiar de la casă la casă. Dacă nu prea există preparate tradiţionale, decoraţiunile şi aranjarea mesei sunt specifice pentru această perioadă. Cel mai mult se folosesc formele de brazi şi culorile roşu şi verde. La Casa Albă se serveşte "Prăjitură prezidenţială", preparată după o reţetă veche, de peste două secole (cu cireşe, migdale, petale şi sirop de trandafiri). Această tradiţie a început în perioada lui Abraham Lincoln şi este unică în lume. În locuinţele din Vestul Americii se pregăteşte, în această perioadă, tradiţionala băutură "Egg Nog", în vase mari de sticlă. "Egg Nog" se prepară cu brandy, rom, ouă, lapte şi se serveşte musafirilor în ceşcuţe de sticlă, în semn de bun venit. În marile hoteluri, vasele cu Egg Nog se aşează pe o masă îmbrăcată în alb, pe hol, lângă bradul luminos.Noua Zeelandă Copacul ce este împodobit de Crăciun se numeşte "Pohntokawa". Multe persoane în Noua Zeelandă urmează vechile tradiţii engleze în ceea ce priveşte masa tradiţională: curcan, budincă de stafide şi salate reci. Nimeni nu consideră Crăciunul complet fără prăjitură "Pavlova" - preparată din bezea şi decorată cu kiwi, căpşuni şi frişcă.Deoarece foarte mulţi oameni din emisfera nordică trăiesc acum în Noua Zeelandă a devenit o obişnuinţă să se serbeze Crăciunul de două ori într-un an - o dată pe 25 Decembrie şi a doua oară în iulie, atunci când este mijlocul iernii.În Suedia Crăciunul e... Jul În Suedia, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită pentru Ajunul Crăciunului - şuncă, peste şi fasole - aceasta este şi prilejul cu care rudele îşi fac daruri. Mulţi suedezi merg la biserică în dimineaţa zilei de Crăciun. Crăciunul se numeşte la suedezi Jul şi este urmat de alte sărbători.


Sursa: http://www.theadesign.netYolanda Bogdan